In randurile ce urmeaza o sa vorbesc de un anumit specimen, cu labilitatea ilustrata abstract prin emoticonul zambitor: primul mazgalitor al underground-ului metalic romanesc. A devenit un personaj omniprezent si chiar util prin accesibilitate si locul secund in cursa cvasisolitara pe care o intreprinde. Cu alte cuvinte, e omul potrivit pentru nevoi mici si mijlocii. Evident ca aceasta creatura nu isi vede lungul nasului si are pretentia unei unei voci rationale, care se poate exprima in totalitatea platitudinii sale numai acoperit cu o manta de ploaie. Aceasta pentru ca el, ditamai "artistul" numerotat, nu suporta ocarile pulimii forumistice, careia i se poate adresa cu superioritate doar moralizator, zambitor, dojenitor, dar cu care nu poate polemiza. Ca orice om, care isi vede artistul din el izolat in fata oglinzii, isi hraneste impulsul creator doar din laude. Acestea trebuie sa vina din toate directiile, de la umilul privitor pana la beneficiarul lucrarii. De fapt, beneficiarul lucrarii simte nevoia perierii ca o conditie tacita impusa de intelegerea cu "artistul". "Artistul" poate da frau liber potentialului creator numai in conditiile unanimitatii pozitive de evaluare. Cea mai mica critica este tratata cu maxima exigenta. Cel care indrazneste sa aduca o ofensa atat de grava este pus la zid si acuzat de ignoranta si lipsa capacitatii de apreciere, conditionata de, citez, "cunostinte trecute de nivelul primar in domeniul si teoria artei". Domnu' "artist", dar cum ramane cu cei care te fac "mare artist", "artist impecabil", "artist desavarsit"? Ei nu au nevoie de "cunostinte trecute de nivelul primar in domeniul si teoria artei" pentru a te onora cu un astfel de atribut?
